De la PMP la antreprenoriat cu Olaru Costin

Costin Olaru este certificat PMP din 2017. Dupa o experienta de 12 ani in banking – retail si private banking, din 2013 a ales domemiul Facility Management-ului in industria farmaceutica. Dezvolta proiecte antreprenoriale in agricultura si productia alimentara si este pasionat de modul in care sunt construite si functioneaza avioanele, este pasionat de masini, calatorii si de prepararea prajiturilor traditionale romanesti.

ComunitateA: Cum ai ajuns la certificarea PMP? Cum ai auzit de ea şi ce te-a determinat să o obţii?

Costin: Project Managementul m-a atras inca de la terminarea facultatii. Vedeam in anunturile de job-uri multe cerinte legate de Project Management. Apoi in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana astfel de anunturi/cerinte s-au inmultit. Revenind, am cautat un curs de Project Management la ASE. L-am gasit, m-am inscris, insa cum nu erau suficienti doritori (douazeci), am “esuat” ca participant al unui curs de Managementul Afacerilor. Umbra Project Managementului m-a urmarit tot timpul, pana in anul 2016 cand am descoperit un curs de Project Manajement oferit de o companie romaneasca. N-am stat pe ganduri, i-am scris trainerului un e-mail, iar dupa raspunsul sau m-am inscris la sesiunea de pregatire din iunie 2016. Sunt un om de actiune, aproape tot timpul implicat in proiecte atat la job cat si in afara job-ului. Astfel, obtinerea Certificarii PMP s-a constituit intr-un proiect personal, proiect care trebuia sa-l finalizez cu obtinerea Certificarii in Project Management.

ComunitateA: Cât ai învăţat? Cât de greu ţi s-a părut examenul?

Costin: Intre momentul finalizarii pregatirii in clasa si pana la momentul obtinerii certificarii au trecut aproape 12 luni. Nu am invatat 12 luni! Fiti linistiti! S-au strecurat cateva evenimente in viata mea, culminand cu nasterea celei de-a doua fiice, botez etc. Pana la jumatatea lunii februarie reuseam sa aloc invatatului, o ora maxim doua. Si aveam si zile in care nu reuseam sa invat deloc. Mobilizarea finala a inceput in februarie 2017. Minim 4 ore de studiu in fiecare zi, uneori 6 sau 7 ore cand aveam sesiuni de testare plus debriefing. Aproape fara zi de pauza. Am parcurs de mai multe materialele de la curs plus recomandarile trainerului care mi-a oferit suport pe tot parcursul pregatirii. Am raspuns la mii de intrebari, dupa care, reveneam la fiecare intrebare, fie pentru a-mi sublinia ce stiu, fie pentru a afla raspunsul corect si explicatia care il insotea. Am asemanat aceasta perioada cu una traita de un sportiv in cantonament cand “sportivul”, adica eu si “antrenorul”, adica trainerul se pregatesc pentru atingerea punctului de potential maxim in vederea castigarii marelui “meci”, adica obtinerea Certificarii PMP. A sosit si ziua examenului. Am intrat, am raspuns cat de bine am putut si la toate intrebarile, am plecat cu Certificarea PMP in buzunar! Obiectiv indeplinit! Examenul a fost unul de nivel mediu, pentru care o pregatire serioasa si temeinica iti asigura obtinerea rezultatului dorit.

ComunitateA: Cu ce anume te ocupi în viaţa de zi cu zi?

Costin: In momentul de fata lucrez intr-o companie multinationala din industria farmaceutica si ocup functia de Facilities Supervisor. In plus, asa cum spuneam si mai devreme despre faptul ca mai tot timpul sunt implicat si in alte activitati extra-job, ca proiect personal recent implementat, detin impreuna cu sotia mea un mic laborator de cofetarie – Lulu’s Cake.

ComunitateA: Cum de ti-a venit ideea de a porni acest business cu “Lulu’s cake”?

Costin: Ne plac prajiturile de casa foarte mult. Ne plac pentru gustul simplu, potrivit de dulce si de aromat, pentru ca ne amintesc de sarbatorile in familie si de tot ceea ce era mai frumos in casele noastre cand eram mici. Si tocmai acel gust nu il mai regaseam nicaieri. Eram mereu ocupati, iar in putinul timp pe care il aveam liber ne gandeam cat de bine ar fi sa stam cu fetele noastre in loc sa coacem prajituri si sa strangem prin bucatarie dupa. Sau ma gandeam ce bine ar fi sa am un loc de incredere de unde sa imi comand prajiturile si sa mi le si aduca ei acasa, in loc sa bat eu orasul in lung si in lat. Uneori am fi mancat cate o bucatica din mai multe feluri de prajituri de casa, dar daca le coceam noi ce faceam cu restul de prajitura din tava? De zilele noastre de nastere tot prajituri de casa as fi vrut sa ducem la birou, dar de unde? Si cine sa ni le aduca, proaspete, gustoase, asa cum le stiam noi? Si le mai vroiam si frumos ambalate si usor de transportat si servit. Oriunde mergeam gaseam prajituri dupa retete imprumutate din alte culturi: tiramisu, cheese cake, moleux au chocolat, macarons, pastais de nata, waffles, panacota, croissants. Unele mai bune, altele mai putin bune, unele congelate, prea putine proaspete, toate foarte dulci si foarte colorate, mereu foarte aspectuoase, dar cu multa crema si gelatina, fabricate din premixuri si in toate formele posibile. Si noi vroiam o simpla prajitura “Alba ca Zapada”, sau o negresa, sau o placinta cu branza, sau cornulete cu bors cu leustean. Si ma intrebam, de ce oare noi romanii nu vrem sa transmitem mai departe retetele noastre, de ce nu suntem mandrii, precum francezii de exemplu, de prajiturile lor, de ce nu le promovam deloc?

Asa a aparut Lulu`s Cake, un laborator de prajituri de casa, facute ca odinioara, din ingredient simple, de fiecare dată folosite diferit. Facem noi prajiturile nu pentru ca e foarte complicat, ci pentru ca stim ce inseamna sa iti fie pofta, dar sa nu ai timp. Stim cum e sa ai invitati la cina si sa vrei sa servesti ceva bun, dar ajungi la 7 seara acasa, o data cu invitatii. Stim cum e cand iti cer copii ceva bun si ce gasesti usor in jur, te sperie. Stim cum este cand sambata toata lumea cere un dulce bun si daca il faci tu inseamna sa stai cam 3 ore prin bucatarie sa plamadesti, sa coci, sa speli vase si pui totul la loc. Stim cum este sa te duci in vizita la cineva si sa vrei sa faci o surpriza. Stim cum e sa iti fie dor de bunica si placinta ei cu branza, sau de mama cand iti facea negresa. Si in plus am ales sa livram, pentru ca traficul este inamicul nostru al tuturor. Toti ne bucuram cand economisim un pic de timp. Noi livram rapid, in maxima siguranta, cu certificate de conformitate si cu plata la livrare: cash sau card.

ComunitateA: Care sunt provocările şi dificultăţile de care te-ai lovit în această iniţiativă? Cât de greu este să fii pe cont propriu?

Costin: Ma gandesc la un antreprenor ca la o persoana care paseste pe o carare neumblata la lumina Lunii. Ai cat de cat o perspectiva, insa nu poate fi vorba despre detalii de finete. Dificultatile intampinate sunt cele legate de contactul cu autoritatile, timpii de raspuns etc. Apoi gasirea unui spatiu de productie potrivit, in zona dorita. Aici sa stii ca avem mult de dezvoltat. Practic mi-au trebuit 6 luni sa gasesc un spatiu adecvat laboratorului. Totusi, din postura de antreprenor cu proiectul implemantat, pot spune ca ma consider norocos deoarece am reusit sa gasesc cate o solutie fiecarei probleme intampinate. As putea spune ca inca nu prea stiu cat de greu este sa fii pe cont propriu. Fiind la inceput, beneficiem de romantismul tipic perioadei, insa aria responsabilitatilor noastre s-a marit o data cu aparitia angajatilor, a clientilor, a furnizorilor.

ComunitateA: Ce planuri de dezvoltare ai pentru acest business?

Costin: In momentul de fata, preocuparea noastra pincipala este sa ajungem la cat mai multi potentiali clienti, pe care ne dorim sa-i fidelizam. Deoarece in acest moment nu avem un loc de desfacere al produselor noastre, noi vanzand exclusiv online, in perspectiva, ne dorim deschiderea unui prim magazin.

ComunitateA: Te-a ajutat certificarea PMP în rolul de antreprenor?

Costin: Da, foarte mult! Ma refer aici atat la continutul propriu zis al materiei cat si la pozitionarea in contextul unui business. In primul rand studiul pentru certificarea PMP m-a ajutat sa pot vedea lucrurile dintr-o perspectiva globala. In al doilea rand am invatat despre intrumente si tehnici de project management pe care le folosesc in mod curent in rolul de antreprenor. Din perspectiva pozitionarii fata de un business, am inteles ca orice project manager ar trebui sa aiba un mindset de mic antreprenor si invers. Acest lucru m-a facut sa raman fidel obiectivului meu, sa tratez cat mai tehnic toate dificultatile. Stiam ca exista o solutie (care nu este ideala neaparat) la fiecare problema.

ComunitateA: Project manager sau antreprenor?

Costin: Cand lucram in Citibank am invatat o maxima a companiei: Once a Citi banker, always a Citi banker!” As putea transpune: “Once a Project Manager, always a Project Manager!” Ceea ce simt este ca orele alocate studiului materiei project managementului n-au cum sa nu-si puna amprenta asupra felului in care voi aborda orice proiect/job/task de acum inainte.

ComunitateA: Ce sfat ai da celor care vor să obţină certificarea PMP?

Costin: Sfatul pe care l-as da este acela de a ramane fideli deciziei pe care au luat-o atunci cand s-au hotarat sa porneasca pe acest drum, indiferent ce se intampla, deoarece nu este un drum usor. Pot aparea multe piedici de ordin familial sau profesional. Restul face parte din povestea individuala a fiecaruia. Nici o poveste nu seamana cu alta.

Rating: 5.0/5. From 6 votes.
Please wait...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *