by Anul acesta se implimesc 50 de ani de la prima publicare a celebrului model al lui Tuckman in Psychological Bulletin. Intre timp a devenit unul dintre cele mai referite si influente modele in domeniul dezvoltarii si psihologiei grupurilor mici. Aprobat dar si criticat, uneori tratat superficial, alteori tratat ca un model exhaustiv, ramane un reper si un punct de plecare pentru orice cercetare in acest domeniu. In randurile de mai jos, pe langa ridicarea cortinei de pe unele aspecte mai putin cunoscute ale acestui model, voi raspunde provocarii lansate de Bruce Tuckman cu 50 de ani in urma, aceea de a continua cercetarile si observatiile cu scopul de a valida, a rafina sau a propune modificari ale modelului.
I. Sapte lucruri mai putin cunoscute despre Modelul lui Tuckman
1. Studiul a fost publicat de Tuckman la varsta de numai 27 de ani!
2. Modelul este de fapt un rezultat al unei compilatii si al unei analize a 50 de studii si articole deja publicate de diversi psihologi si cercetatori despre dinamica si procesele de transformare care apar in cadrul unui grup mic.
3. Prima oara a fost refuzat de la publicare pentru ca s-a apreciat ca datele de intrare sunt slabe din punct de vedere calitativ. A fost publicat datorita insistentei lui Tuckman abia la a doua incercare.
4. Primul critic al modelului a fost insusi Tuckman, studiul continand si un capitol de limitari.
5. Din cele 50 de studii/articole considerate, mai bine de jumatate au fost facute pe grupuri terapeutice! (de unde si rezervele criticilor)
6. Tuckman spunea ca nu sugereaza prin studiul sau ca acest model sa fie folosit in cadrul organizatiilor, ca este doar un rezultat al convergentelor celor 50 de studii si articole care au fost folosite ca date de intrare si ca modelul trebuie cu siguranta testat.
7. Tot Tuckman spunea in cadrul aceluiasi studiu ca se asteapta ca in viitor modelul sau sa fie rafinat si chiar sa sufere schimbari majore.
II. Ce a vrut sa spuna de fapt Tuckman cu acest model?
Setup-ul care a stat la baza analizei lui Tuckman
Asa cum spuneam mai sus, modelul reprezinta un rezultat al compilatiei si analizei convergentelor a 50 de studii si articole efectuate de alti cercetatori pe 4 tipuri de grupuri: grupuri terapeutice (in 26 de studii), grupuri T (in 11 studii), grupuri naturale si grupuri de “laborator”.
| Tipul grupului | Descriere |
|---|---|
| Grup terapeutic | Taskul este de a ajuta membrii grupului sa-si gestioneze problemele personale (dependenti de alcool, droguri etc) Marime tipica a grupului: 5 pana la 15 membri Perioada de existenta a grupului: cel putin 3 luni |
| Grup T | Taskul este de a ajuta membrii grupului sa interactioneze intre ei intr-un mod cat mai productiv. Marime tipica a grupului: 15 pana la 30 membri. Perioada de existenta a grupului: de la 3 saptamani la 3 luni |
| Grup natural | Grupul a fost format pentru a indeplini o functiune sociala sau profesionala asupra careia observatorul nu are nici un fel de control. Membrii grupului nu sunt adusi impreuna pentru a deveni mai buni sau a se auto-descoperi ci pentru a realiza un job. |
| Grup de tip "laborator" | Format special pentru a studia dinamica grupului. Le este dat un task pentru a-l realiza insa scopul real este cercetarea dinamicii grupului. Marime tipica a grupului: in general sub 10 membri. Perioada de existenta a grupului: maxim cateva saptamani. |
Pe parcursul analizei celor 50 de studii, Tuckman a urmarit atat comportamentele interpersonale cat si comportamentele fata de taskurile pe care grupul le avea de rezolvat in diferitele stadii de evolutie.
Rezultatul analizei lui Tuckman
Ca urmare a acestor observatii si analize, Tuckman a propus un framework de dezvoltare a grupului bazat pe 4 stadii de dezvoltare secventiale (la care a mai adaugat un stadiu in 1977 in urma colaborarii cu Mary Ann Jensen):
| Stadiu de dezvoltare al grupului | Tiparul comportamental interpersonal | Comportamentul fata de task |
|---|---|---|
| Faza de orientare si "testare": Forming | Membrii grupului incearca sa descopere ce tip de comportament este acceptabil in cadrul grupului. Se stabiliesc granitele comportamentale permise. | Orientarea catre task, identificarea taskului si a standardelor la care trebuie sa se adere, definirea parametrilor in care taskul trebuie realizat |
| Rezistenta la influenta grupului si la cerintele taskului: Storming | Membrii grupului devin ostili, unii fata de ceilalti sau rezistenti in a forma o structura functionala de grup. Lipsa de unitate a grupului este caracteristica in aceasta faza. Conflictul este omniprezent. | Reactie emotionala de rezistenta la cerintele taskului. |
| Faza de deschidere catre ceilalti membrii ai grupului: Norming | Grupul si apartenenta la grup sunt acceptate de individ; ceilalti membri sunt acceptati de individ asa cum sunt; conflictele sunt evitate. | Schimb deschis de informatii referitoare la task, opinii foarte personale referitoare la task si solutii sunt facute publice in grup. |
| Faza de aparitie a actiunilor constructive: Performing | Rolurile devin flexibile si focusate pe functionalitate; problemele structurale de grup au fost deja rezolvate; faza caracterizata de profesionalism in interactiunile interpersonale. | Structura de grup si interactiune interpersonala devine un instrument in realizarea taskurilor de grup, energia grupului este canalizata catre task; solutiile apar cu usurinta. |
| Faza de destramare a grupului: Adjourning (adaugata in 1977 de Tuckman si Jensen) | Faza dominata de anxietate, tristete, diferite sentimente fata de lider si de colegi. | Auto-evaluare a performantei. |
III. Ce a spus Tuckman despre limitarile propriului model?
1. Ca modelul poate fi considerat nereprezentativ in ceea ce priveste dinamica si procesele de transformare care apar la un grup mic, in principal din cauza ca un anumit tip de grup (grupul terapeutic) a fost mult prea mult reprezentat in studiile cercetate, in timp ce tipurile de grup natural si “laborator” au fost foarte putin reprezentate.
2. Ca majoritatea celor 50 de studii care au stat la baza modelului au avut ca “subiect” numai un singur grup si ca din aceasta cauza observatiile rezultate sunt mai degraba calitative decat cantitative si susceptibile de subiectivism.
3. Ca lipseste o descriere si o abordare a variabilelor care pot influenta dinamica grupului si implicit lipseste si o descriere a efectelor pe care aceste variabile le-ar fi avut asupra proceselor de transformare ale grupurilor aflate sub analiza. Exemple de variabile pe care le aminteste Tuckman: compozitia grupului si perioada de existenta a grupului.
IV. Plasa lui Tuckman – Un raspuns la provocarea lui Tuckman
In randurile de mai jos, plecand de la cateva observatii si intrebari asupra modelului, am raspuns provocarii lansate de Bruce Tuckman cu 50 de ani in urma, aceea de a continua cercetarile si observatiile cu scopul de a valida, a rafina sau a propune modificari ale modelului si pe parcursul a aproape 7 ani, intre anii 2006 si 2012, am observat, analizat si am facut mai multe insemnari despre dinamica a 8 grupuri.
Cateva observatii si intrebari referitoare la modelul lui Tuckman
Inainte de constatarile rezultate din analiza, iata cateva scurte observatii asupra modelului lui Tuckman care au constituit punctul de plecare al acestei analize:
1. Una din constantele celor 50 de studii a fost ca grupul o data format a ramas in aceeasi componenta pana la finalul cercetarii. Aceasta constanta insa este de cele mai multe ori absenta intr-un grup normal, intr-o echipa de proiect.
2. O alta constanta a celor 50 de articole a fost ca grupurile aflate sub studiu au fost mai degraba sisteme inchise. Nu au fost supuse unor pertubatii externe in diferite stadii de evolutie a grupului cum ar fi presiunea din partea clientului, realocari de resurse, neprevazut etc., lucruri care se intampla in business.
3. Toate studiile analizate de Tuckman au avut ca obiect de cercetare grupuri din Statele Unite. Nu am avut o reprezentare culturala diversa.
4. Desi se vorbeste de un model de evolutie a grupului se analizeaza atitudinea individului in raport cu grupul sau cu un task. Intrebarea este in ce context atitudinea individuala influenteaza dinamica unui grup (si in ce masura) sau cand poate fi asimilata cu un comportament de grup?
5.Faza de performing pune accent pe focusarea pe task, solutii si rezultate si pe atingerea unui randament de grup superior. Grupul are aceleasi valori si este unit. Ce se intampla insa atunci cand valorile grupului nu sunt aceleasi cu valorile organizatiei? Cand devine “stat in stat”? Grupul este performant in raport cu propriile valori insa este mai putin performant in raport cu valorile organizatiei. In business exista si exemple din acestea.
Setup-ul care a stat la baza analizei
Grupurile observate au avut urmatoarele caracteristici:
- Marime: intre 5 si 70 de membri
- Domeniu: Telecom, Dezvoltare Software
- Durata de viata si de observare a grupurilor: intre 9 luni si 2 ani.
- Tipul grupurilor: natural
- Perturbatii externe grupului: presiunea clientului, a managementului si/sau a actionariatului, realocari de resurse, reprioritizari, schimbari organizationale, lipsa unor procese organizationale sau nealiniate la business etc.
- Grad de stabilitate al compozitiei grupului: Intre 80 si 95%. Adica au fost membri ai grupului care au parasit grupul, altii care au intrat in grup mai tarziu, proportia acestora fiind intre 5% si 20% din totalul membrilor.
- Tipul grupurilor din punct de vedere spatial: colocati in open-space, in aceeasi cladire sau la distanta.
- Compozitie culturala a grupurilor: multi-cultural (asiatici, europeni si americani) sau uni-cultural (numai romani)
Sinteza analizei
In urma analizei, considerand cele 5 observatii de mai sus, principalele constatari au fost:
1. Toate stadiile de dezvoltare mentionate de Tuckman au putut fi identificate in toate grupurile;
2. Faza de storming a aparut cu urmatoarele subtipuri: storming agresiv, storming pasiv-agresiv;
3. Dintre cele doua subtipuri de storming, storming-ul pasiv-agresiv a fost dominant la grupurile raspandite geografic sau colocate dar multi-culturale;
4. Pentru a vorbi de faza de grup de tip Performing a fost nevoie ca atitudinea de tip storming sa nu se regaseasca la nici un membru al grupului;
5. In cazul in care faza de grup de tip Performing era aparent activa totusi in prezenta unuei atitudini individuale de tip Storming, acest lucru era doar o aparenta pentru ca acel membru cu atitudine de tip Storming era totusi un cost pentru grup. Acest fapt a intors grupul cel putin in starea de Norming (in functie de importanta si impactul membrului cu atitudine de tip Storming asupra grupului si proiectului).
6. Pentru a vorbi de faza de grup de tip Storming a fost nevoie de un singur membru cu o atitudine de tip storming cu un rol critic/expert in cadrul proiectului;
7. Un grup in stadiul de Performing nu asigura obligatoriu succesul unui proiect/operatiuni/business ci asigura numai Performing-ul in raport cu valorile acelui grup (constatat in contextul nealinierii strategice)
8. Ideile cele mai eficiente (costuri vs rezultate) au aparut in Storming si nu in Performing.
9. Team building-ul a fost cel mai apreciat in Performing dar cel mai eficient (costuri vs rezultate) in Storming.
10. Tehnica Delphi a esuat intotdeauna in Storming si a ajuns la un rezultat (nu neaparat ideal) intodeauna in Performing.
11. Trainingurile s-au dovedit a fi cele mai eficiente (costuri vs rezultate) in Norming.
12. Secventialitatea unica a fazelor din modelul lui Tuckman nu s-a regasit decat intr-o proportie minoritara; Au aparut in schimb cicluri, suprapuneri, incluziuni, stadii latente, iteratii si secvente diverse ale stadiilor de dezvoltare. De exemplu:
- Performing -> Storming (tranzitie constatata in contextul plecarii liderului);
- Norming -> Storming (tranzitie constatata in contextul existentei unor perturbatii externe de genul presiunea agresiva a managementului si interventii brutale sau neetice in ecosistemul grupului);
- Performing -> Forming (tranzitie constatata in contextul in care o organizatie a fost cumparata de alta);
- Performing -> Norming; (tranzitie constatata in contextul fluctuatiei de personal)
- Storming latent (constatat in mediile multi-culturale).
In urma acestei ultime constatari, fazele de dezvoltare ale unui grup se proiecteaza mai degraba intr-un “mesh” decat intr-un model secvential:
Toate cele 12 puncte nu sunt niste concluzii ci niste constatari care pot sta la baza unor discutii, confirmari si cercetari ulterioare.
Note:
• Nu a fost furnizat un profiling cognitiv-comportamental periodic al membrilor fiecarui grup.
• Nu a fost analizata compozitia echipei din punctul de vedere al clasificarii lui Belbin sau al altei clasificari de acest tip.
• Nu au existat mai multe grupuri cu acelasi set initial de caracteristici ca date de intrare. Din aceasta cauza observatiile de mai sus se pot dovedi, intr-o cercetare in care se folosesc mai multe grupuri cu aceleasi carcateristici, doar niste exceptii.
Bibliografie:
1. Development Sequence in Small Groups, Bruce W. Tuckman – Psychological Bulletin, Volume 63, Number 6, Pages 384-399, 1965
2. 40 years of storming: a historical review of Tuckman’s model of small group development, Denise A. Bonebright – Human Resource development International, Vol. 13, No. 1, 2010, pag 111-120
3. Stages of Small-Group Development Revisited, Bruce W. Tuckman, Mary Ann C. Jensen – Group & Organization Studies, 1977, pag. 419.
